Ba mirlane, poporul roman, daca te-a votat, te-a votat presedinte, ba, nu imparat!!!

Tineti minte 3rei cuvinte:

CAPRA VECINULUI MOARE, DAR NU SE PREDA!!

vineri, 28 octombrie 2011

Mai am decit un dor ...

Dragii mei,
Dupa o lunga si grea absenta, cauzata de lipsa mea din cimpiile web 2.0, profit de oportunibilitatea oferita de vecinul de deasupra mea, domnu Augustin Punct Radescu pentru a reveni inapoi, care mi-a pus la dispozitia mea bloaga domniei sale, si dreptu la libera esprimare.
Asa ca iata-ma aceeasi, desi chiar mai tinara si intempestibila, la fel de sensibila la frumos ca si la urit, la poezie ca si la Axa Washington – deBaselu – Tirgoviste.
Pentru cei care se vor grabi sa ma corecteze, o sa adaog ca asa ma incearca pa mine filingu unui presentiment: ca si asta tot la Tirgoviste se termina.
Cit despre poezie, voi stiti inclinatiile mele sensibile si chiar usor artistice, mai ales in niste momente melalcolice datorate la viata asta nenorocita, care iti vine sa le dai dracu toate si sa mai pui si tu mina pe un volum de poezie. Sau ceva!
Ei bine, aseara a fost una din acele zile unde nu se intimpla nimic: nici domnu Dan n-a mai gasit fun chilot de-al Elodiei, nici vecinul de deasupra nu te inundeaza, ca sa aibă motiv sa vie la o cafea si-o reanimare, nici Eftimeasca nu-ti bate ca proasta in calorifer sa-si descarce hormonii. Si-atunci, sigur ca simti ca un plumb in papuci si te-ntorci la Bacovia!
Si cum stateam eu ca proasta, cu volumu in brate, o data m-a luat un lirism de jos in sus, asa, spontan, cum fuge cite-un ochi la un ciorap de dama. Si-atunci am scris aceste versuri, de care n-as dori casa va privez, nici macar cu suspendare:

Mai am decit un dor:
Sa-l vad pa Base schior!

Va rog sa nu-mi trimiteti aprecierile voastre, ca cine stie cind mai pupez io bloaga lu domnu de mai sus, sa va multumesc.
E suficient sa va ginditi la mine, si eu o sa simtesc! Jur si ma semnez:
Doamna Mimena Neacsu, bibliotecareasa

marți, 25 octombrie 2011

Regelui Mihai, “La multi ani”. Si sanatate!

O discutie despre avantajele si dezavantajele sistemului monarhic in Romania de azi este un lucru extrem de complicat, si nu eu sint persoana autorizata a emite opinii competente in materie. Sigur, sint foaaaarte multi care isi dau cu parerea fara sa aiba habar, dar e treaba lor.
In ultima vreme insa, tot mai multi monarhisti, pseudo cripto neo si asa mai departe, unii dintre ei doar fripturisti, arivisti si sinecuristi de profesie au trecut de la ridicarea in slavi a sistemului monarhic la glorificarea festivista si desantata a fostului monarh Mihai.
Personal, nu stiu ce fapte minunate ii pot fi imputate acestuia. Unii incearca sa-i gaseasca merite in Marea Unire, de parca asa ceva s-ar transmite ereditar, fara sa-i “paseze” si meritele (!) lui Carol al II-lea, mult mai apropiat in copacul ginecologic.
Altii resusciteaza si resapeaza actul de la 23 August, incercind sa fixeze aici uriasa contributie a lui Mihai la mai-binele tarisoarei. Ar insemna insa sa-i reabilitam si pe comunisti, a caror contributie la marea rasuceala a fost, cu siguranta, mult mai consistenta.
Cineva il elogia pentru “nesfirsita lui rabdare”. Sigur, admir oamenii care au rabdare insa, din pacate, nu vom sti niciodata ce-ar fi putut face Mihai ... daca isi pierdea rabdarea! Si cred ca e mai bine asa, pentru toata lumea!
Cit despre referirea la calitatea de “ultim maresal al Romaniei”, desi formal corecta, deschide o discutie din care fostul monarh iese umpic sifonat. Fiindca, dupa cum se stie, a ramas singurul maresal in viata semnind condamnarea la moarte a celuilalt maresal roman contemporan cu el, unul care avea infinit mai multa indreptatire de a purta acest titlu militar.
In fine, se gloseaza absurd (si contraproductiv!) pe tema coincidentei dintre ziua lui Mihai si cea a eliberarii “ultimei brazde de pamint romanesc”. S-au gasit chiar imberbi care sa vada aici un semn divin!! Altii au considerat ca “ostirea romana” a dorit sa-si omagieze, astfel, regele.
Trista eroare! Ostirea romana n-a dorit nimic de genul asta. Un general oportunist si-a zis ca are ocazia sa se gudure pe linga maiestatea sa, facindu-i acest cadou. Dar nu cumva era un cadou minjit cu singele ostasilor romani, singe varsat inutil si absurd?
Tergiversarea nejustificata strategic sau tactic a operatiunilor militare a oferit inamicului ragazul necesar pentru a-si consolida pozitiile de aparare, a-si spori capacitatea de riposta si de a mari, astfel, jertfa de singe a armatei romane.
De ce asta? Pentru a-i face un cadou regelui Mihai, de ziua sa? Sinistru!
Trecind, insa, peste toate astea, trebuie sa spunem ca Mihai I face parte din Istoria Romaniei si nimeni nu-l poate scoate de acolo. Fiindca doar asumindu-ne trecutul, putem privi spre viitor.
Si doar intorcindu-ne la normalitate, vom putea (re)descoperi drumul drept.
Un pas mic, dar necesar, ar fi sa-i uram regelui Mihai LA MULTI ANI! Si sanatate!

miercuri, 19 octombrie 2011

Ghici cine spune lucruri traznite!

N-o sa va vina a crede: incep sa inteleg de ce trebuia sa-l citim noi pe Grigore. Nuuu, nu pe Gregoar. Pe Grigore ala cu timpanu. Sau inca n-am risipit confuzia?! Inteleg abia acum, cind simt, eu insumi, tentatia de a ma transforma in cronicar. Caci, sub asaltul neamprostiei, al inculturii, al imposturii si surogatelor, al substitutelor de inlocuitori, a colectiona perle, gafe sau dovezi abisale de incultura cred ca poate fi un mod de aparare. Iata de ce, printre titlurile de pagini afisate in dreapta acestei postari a mai aparut unul (ultimul). Veti putea citi acolo scapari nevinovate, dar amuzante, greseli de exprimare sau gafe semantice ale unor persoane publice. Vor “cotiza” la fondul de minunatii al acestei pagini persoane la care nici nu te astepti: jurnalisti de tot soiul, realizatori TV (ce stupid a inceput sa sune de citeva zile incoace), comentatori sportivi si, nu in ultimul rind, politicieni. Ca si ei sint ai nostri, nu?
As fi tare bucuros sa am un feed-back de la voi, din care sa stiu ce parere aveti de o astfel de pagina si, de ce nu, propria voastra contributie la aceasta colectie de tot anul, pret-a-porter. Asa ca treceti, din cind in cind, pe-aici. Va multumesc!
Precizare: Materialul "didactic" va fi adunat, pas cu pas, incepind de azi. Pe masura ce voi culege cite o perla, o voi posta neintirziat!

luni, 17 octombrie 2011

Who the fleac is Huidu?

Cine-i, frate, Stefan Huidu asta, in afara de faptul ca e un mare infatuat, inconstient si nesimtit? Ce merite uriase are baiatul asta, de vorbesc televiziunile de el 12 ore din 24?
Si ce-i impinge pe mai mult sau mai putin colegii sai de breasla sa se arunce cu capul in jos in penibil, derizoriu si macabru, in afara de un inexplicabil si nejustificat spirit de gasca, ca sa nu zic de turma?
Cred ca s-ar putea face o galerie impresionanta cu titluri, replici sau remarci, care de care mai cretine, nesimtite, absurde sau imbecile, privitoare la tragedia generata de acest Huidu. Iata citeva exemple la care, cu siguranta, puteti adauga si voi nenumarate perle:

- o nouă năpastă s-a abătut asupra familiei “cârcotaşului”
- Şerban Huidu s-a jucat din nou cu moartea
- Tatăl lui Şerban Huidu se află în stare de şoc
- Realizatorul tv trece prin momente absolut dramatice
- Serban Huidu a fost blestemat de Mircea Badea?
- Sint terminat! (Tu, ma? Dar cei ucisi de tine?)
- Care va fi soarta lui Huidu? 

Aud ca s-a facut un interviu cu mama lui Huidu. Dar cu mamele celor ucisi de Huidu a facut cineva?
Aud ca-l caineaza una pe bietul baiat: „O fi blestemat, fata!”
Pai cum blestemat, fata, cind o cauta cu luminarea? Ca doar nu-i fat-frumos din lacrima, inchis cu sapte lacate in odaie, pe dinauntru, si sfisiat de ursul din carpeta!
Si ca o cauta cu luminarea, n-ar fi nimic. Ca el o cauta de mult timp, si uite – asta chiar e curat ghinion – pina acum n-a dat de ea ca lumea. Din partea mea, eu ii urez succes s-o si gaseasca, sa aiba si el o bucurie.
Dar uite ca, pina una – alta, el a curmat niste vieti nevinovate. Alea ce blestem aveau, ca fetele (fatucile, cum bine le-a zis titanul din Gagesti) nu se mai preocupa sa ne spuna. Sau macar sa se intrebe, asa, retoric!
Nici n-as mai aminti ca a pus in pericol vietile propriilor copilasi. Ca, daca in locul Loganului era  un TIR ...
Si daca nici asta nu ne edifica in privinta realizatorului de mistocareli ieftine, atunci chiar nu mai avem nicio sansa!

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Andreea Paul Vass – AUT!

Mai mira, oare, pe cineva ca femeia asta (sper ca n-o sa va suparati ca-mi este peste mina sa-i spun doamna!) isi exhiba, iar, incomensurabila lipsa de bun-simt in spatiul public?
Face ea, oare, nota discordanta fata de atitia si atitia colegi din barca puterii, care de care mai grobian in exprimari si atitudini fata de omul sarac si necajit sau fata de ultimele bastioane ale unei prese inca neaservite?
Si-apoi, daca dirijorul suprem le indica tonalitatea, cum ar putea ei sa cinte altfel?
Vreti sa-i dea afara de la cor?
Cum sa-i spui Andreei Vass ca ar fi cazul sa mai puna mina pe carte, sa mai deschida un dictionar? Pai daca „tatucul” lor le-a spus limpede ca n-are nevoie de intelectuali si ca de baza sint ospatarii, de ce n-ar vorbi si ea ca acestia din urma?
Faptul ca persoana in discutie afirma public despre o jurnalista ca sufera de o afectiune psihica poate fi explicat in mai multe feluri.
Unul ar putea fi o cunoastere precara a limbii romane. Altul ar fi o imposibilitate funciara de a-si controla nervii. Sau, cum ar putea sintetiza cineva care stapineste la fel de …”bine” limba romana: „Andreea Paul Vass sta proasta cu nervii”
Evident, n-as fi eu acela!
Totusi, trebuie spus clar ca gestul ei de mahala poate fi explicat, dar nu si justificat. Pentru un asemenea gest, oriunde in lumea civilizata, cel ce l-a comis e …AUT!

joi, 6 octombrie 2011

Baiete, mai adu un rom!

Nu de mult timp, s-a stirnit, asa, spontan, cum fuge cite-un ochi la un ciorap de dama, o controversa bizara: tigan sau rom?
Mai multi asa-intitulati, auto-intitulati sau chiar ne-intitulati lideri de opinie au inceput sa ia la rind televiziunile cu larga audienta, pentru a-si afirma raspicat decizia: „noi NU dorim sa ni se mai spuna tigani, ci romi!”
Sint convins de buna-credinta a acestor purtatori de cuvint, sau de cuvinte, ca si de seriozitatea si importanta problemei pe care ei o ridica. Sint convins, in aceeasi masura,  si de faptul ca rezolvarea ei va accelera integrarea sociala a membrilor etniei, ridicarea nivelului lor de cultura si civilizatie, scaderea rapida a nivelului infractionalitatii si asa mai etc.
Totusi, sint intrigat de faptul ca le-a trebuit atit de mult sa puna pe tapet o problema atit de importanta. Oare de ce (abia) acum?
Mai mult: as fi curios sa stiu cum si-au dat ei seama ca toti membrii etniei impartasesc parerea cu pricina! Poate ca, in majoritate, tiganii doresc sa-si spuna – si sa fie numiti – tigani!
Inca si mai mult: aceasta etnie este raspindita in toata Europa. Nicaieri, denumiri ca gipsy, tzigane, zigeuner, gitan, tsiganin, zingaro, cigany, gitano, cikan, ciganin, cigano, Цигански, Çingene, etc etc nu sint repudiate ca fiind nepotrivite, inoportune sau nocive. De ce ar fi la noi? 
In curind, vom avea un recensamint al populatiei. Si, nu stiu de ce, cred ca rezultatele acestui recensamint ar putea fi folosite, mai mult sau mai putin corect, in anul electoral 2012.
Fie! Dar, macar, rezultatele acestui recensamint sa fie corecte. Caci, ma intreb: daca o anumita persoana se va declara, la recensamint, tigan, va fi trecuta la categoria „romi”? Poate invers? Sau vom avea, la final, doua etnii, romii si tiganii?
In fine, ar mai fi ceva: mi-l imaginez pe Traian Basescu, inca titularul de la Cotroceni, aflat la o masa de la Golden Fix, strigind cu voce nerabdatoare:
- Baiete, mai adu un rom!
Pentru ca, a doua zi, sa vuiasca presa mogulilor rai ca presedintele a facut si a dres. Iar Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii sa-i mai faca, din nou, o scrisorica la care sa primeasca acelasi raspuns evaziv pe care-l stim …
N-ar fi pacat? Zau asa!