Ba mirlane, poporul roman, daca te-a votat, te-a votat presedinte, ba, nu imparat!!!

Tineti minte 3rei cuvinte:

CAPRA VECINULUI MOARE, DAR NU SE PREDA!!

duminică, 29 august 2010

Constringeri, constringeri (II)

Uite ca m-am intors ! E drept ca m-am mai luat si cu alte trebi, ca precis stii cum e!

Si cum ziceam, cu principiul Lu Chatelier, ideea nu e ca sa nu-l constringi, ci sa-l constringi asa tacticos, ca fraieru nici sa nu-si dea seama. Aia de s-au prins la smecheria asta au ajuns, toti, politicieni. Si cam asta ni s-a intimplat noua, din ‘XC incoa !

Astia de-acu, in schimb, ori nu stiu smecheria, ori nu le mai pasa ; poate au ajuns la concluzia ca sint eterneli ! Da le ese pe nas, asculta ce-ti spui io !

De Negrescu de la II-ul dumitale, ce sa zic, m-am lamurit. Insemneaza  ca mai tare ma pricep io ca el. Si io chiar ma pricep, n-o lua de gluma. Cum mai ziceam, tare mult mi-a placut sa invat. Si m-am uitat la unu, m-am uitat la altu, de ziceau astia ca vreau sa-i iau acasa. Da io nu, doar dupa furat. Ca meseria nu se-nvata, se fura, intreaba pe cine vrei. Asa ca, daca e sa schimb un intrerupator, o priza, sa repar o broasca, alea alea, n-am nevoie sa chem meseriasul.Am in casa la scule, care nu le mai stiu numarul. Daca iti spun ca am si chee de XIV, poate n-o sa crezi !

Ei, mai chem io cite un meserias, asa, ca vreau io, din cind in cind. Mai stam la o cafea, la o vorba ... Ca nici singuratatea asta nu e buna asa, exagerat. Da altfel, n-am nevoie. Meseriasul sint io !

Cit despre Vasileasca, ce sa zic, are o singura ocupatie : tricoteaza. Da nu stiu cum face, ca tot ii fug ochii ! Si-i place, a dracu, modelu ala : unu pe fata, unu pe dos.

Pina cind s-o prinde barbat’su si i-o aplica o mama de tricotaj, da numa pe dos, de-o sa doarma fo II saptamini doar pe burta !

Acestea ziind fise, s-auzim numa de bine, doamna Renata

                                                                                    Cu multa simpatie, Mimi

Constringeri, constringeri

Draga doamna Renata,

Nici nu m-apuc sa beau a II-a cafea pina nu va raspund  la a IV-a scrisoare. Sa ne tie Dumnezeu sanatoase sa ajungem si la XXX !

Doamna draga, nici nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa ma dau cu netu, ca intelectualii, si sa discut savantlicuri pe web, ca-n filmul ala, Web Said Stori, care de III ori l-am vazut, cit a putut sa-mi placa ! Pai daca ar vedea Vasileasca de la II asa desmat, asta ar iesi subita din sistem, cum ar vrea guvernul asta de rahat cu noi toti, in frunte cu sefu lui care vaz ca nu-i la palatul Victoriei impotriva noastra, ci mai la deal!

Da asta cu principiul Lu Chatelier, chiar e minunata ! Sa va esplic :

Daca ramii cu cite ceva din scoala de-ai facut-o, e de la profesorii minunati de i-ai avut ! Adica, de un exemplu : ai ramas cu V chestii din scoala ? Insemneaza ca V profesori minunati ai avut ! Eu am avut numa II , c-am si facut scoala mai putina ...

Unu a fost la fizica. Si stii cum m-a vrajit profu asta ? Mi-a zis : invata, Mimeno, ca asta nu-i principiu de fizica, e din viata. Si Chatelier asta e pitit unde cu gindu nu gindesti ! O sa-l gasesti la piata, pa strada, la bucatarie, ba pina la urma, o sa dai de el si-n pat.

Hait ! cind am auzit-o p-asta cu patul, odata mi s-au aprins toate ledurile (ca io de mica eram pa leduri!) si-am zis, in sinea mea : pun io mina pe-asta, pina la coada, ca prea e dat in Doamne iarta-ma !

Si ce crezi ? Avui parte de principiu cind cu barbata-miu dintii !

Asta le cam avea cu spritu! Nu rau, doar asa, cum ii sta bine voinicului ! Da io, nu si nu, ca nu-mi place danfu ! Adica, ce mai, l-am constrins sa nu mai puna gura ! Constrins azi, constrins miine, pina cind, intr-o zi, am gasit bilet in bucatarie : " Mimeno, pacat de tine, ca mi-ai fost draga, da nu te-a dus mintea ca orice sistem actioneaza spontan in sensul diminuarii constringerii ! Al tau (fost) Naie" Asa scria ! Si dus a fost !

Parca l-am auzit pa profu de fizica. Io-te, domle - mi-am zis - ca si dadui si de domnu Chatelier ala! Treaba e: de unde stiu dracu asta de Naie al meu, un amarit de sculer-matriter, cum devine cu principiul?

Acu, morala nu e sa nu-l constringi ! Constringe-l, fi-r-ar blana lui! Da fa dracu’ cumva sa nu se prinda ! Io asta am inteles de-aci. Cum ar veni, vorba poetului :

Stii bine ca nu-mi place iarna

Si ca-s un tip atit de friguros

Dar daca, totusi, altfel nu se poate

Ei bine, ninge-ma, dar ninge-ma frumos !

Si uite cum ajunsei la politicienii nostri !

Aoleo, da nu pot sa va mai zic, ca tre sa ma duc sa platesc intretinerea, ca pleaca aia, a lu Popa, si ma da restantiera. Da ma intorc, nu plecati ! Va pup, Mimena

sâmbătă, 28 august 2010

Pacea de la Versatilles

Stimata doamna Renata,

E usor sa stingi un conflict care n-are simbure.

Eu personala am inteles si mi-e clar ca dumneavoastra nu ma contestati existential, iar indoielile dvs. erau numa dubitationale. Si mai bag seama ca sinteti om de omenie, cu care se poate discuta. E si normal, daca stati la bloc, ca si mine, ca si domn Augustin.  Ca daca stam toti la bloc, se cheama ca sintem blocări, nu-i asa ?  Si daca noi, blocării, nu ne-ntelegem intre noi, pai cine sa ne mai inteleaga ? Basescu, care nu se mai intelege nici pe el ?

Apoi, ma bucur s-aud ca va place muzichia, c-asa cunosti omul cu suflet bogat. Sigur, arănbi-ul chiar nu-i de lepadat, da io dupa tango sint moarta. Si nu doar sa-l ascult, ca daca nu pot sa-l si dansez, parca m-ai legat de miini si de picioare si-mi dai cu niste friptane de-alea, in singe, pe la nas !. 

Mai ales cind aud d-alea argentiniene, care te fac sa te simti ca un piriu de munte : ducindu-te la vale din bolovan in bolovan, rotindu-te la stinga, rotindu-te la dreapta, pina te transformi intr-o bulboana nebuna ce se invirte ametitor si uiti pina si teorema lui Pitagora generalizata sau principiul Le Chatelier-Brown!  C-am uitat sa va spui ca am facut si scoala de dans si maniere elegante ; asa era pe vremea mea, pastele lor de comunisti, care mai invatai una alta, nu ca astia de-acuma, generatia de teflon, ca nu se lipeste nimic de ei. Decit, poate, etnobotanica asta, care, cu siguranta, dumneavoastra stiti mai multe decit mine.

Asa incit, doamna, eu consider conflictul stins si ingropat, ca si-asa i-am confixat blogu lu vecinu in scopuri personalizate si-i o treaba care nu prea se face. Ca el, saracu, se simte si  nu poa sa-mi zica de la obraz. Ca obrazul lui, cit e el de barbos ... da nu mai zic, sa nu se reiasa ca dau cu laudele-n el doar asa, ca mi-e vecin.

Da ma jur c-o sa va citesc si mai abitir ca pina acu, ca mor de curioasa cu Negrescu asta de la 2, care presimt o coincidenta de potriveala cu Vasileasca, ceva de speriat. Asa ca, doamna Renata, s-auzim numa de bine ! Si va pup !      madam Mimi

vineri, 27 august 2010

PROTEST ENERGIC

Eu, sussemnata Neacsu Mimena, domiciliata in bloc cu domnu Radescu Augustin, de la X, protestez energic pentru modul care madam Renata m-a jignit spunind ca nu (cam) exist.

Aflati, doamna, ca ba exist, si inca bine, si daca nu va-ncredeti, intrebati-o pe vaca aia de la doi, care ea ar da orice ca sa nu mai exist, da io n-o sa-i fac pe plac cite zilisoare oi mai avea, nici de-a dracu’! Sau credeti ca dom Radescu asta, de deasupra mea, e cam intr-o ureche si vorbeste cu stafiile? Da oare pe cine ciocaneste el in calorifer aproape in fiecare zi, daca nu pe mine? Ca daca trece o zi si nu m-a ciocanit macar umpic, deodata am un sentiment nelamurit de panica si ma apasa timplele intr-un mod bizar, ca simt ca-mi lipseste ceva! Si oare pe cine umezeste el pe tavan, cind uita apa la baie curgind incet si deodata-i vine tare, nu pe mine, vecina de sub el?

Nu m-asteptam sa primesc asa afront, de la asa o doamna! Ma tem ca asta mi se datoreaza din cauza lipsei unor studii pe care n-am mai apucat sa le fac, din motivul altor activitati cu care m-am luat la momentul oportun. Si, desigur, absentei pe vremea mea a lu Spiru Haret, care acum aveam si eu sub pat doo diplome de facultate si un masterand.

C-asa e bafta si norocu la fiecare, ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Io inchei aici micile mele rinduri, invitindu-va la mai mult realism stiintific, fiindca, de-adevarat ca marele poet fara pereche zicea:

Era, pe cind nu s-a zarit

Azi o vedem, si nu e!

Dar precis ca nu se referea la a dumneavoastra cu respect,   Mimi de la noua.

Post Restant: Domnu Augustine, zi-le, dom’le, si dumneata, daca nu-i asa!

miercuri, 25 august 2010

Drept la replica (2)

Draga doamna Renata,

Rindurile care, cu mare amabilitate, mi le-ati adresat, imi dovedesc ca nu m-am inselat in aprecierile mele. Adica, pe scurt, sinteti o doamna, ce ... sa mai zic.

As fi vrut sa va raspund chiar la dvs. pe blog, sa nu va mai deranjez pina la domn Radescu, dar cind am vrut sa postez, cerberul de la intrare mi-a cerut adresa de la URL. Eu, cum mai ziceam, nu stau la URL, stau la bloc, fix sub domnu Radescu. Da adresa de la bloc nu fu buna, asa ca n-am gasit alta rima si v-am scris aici. Sper ca n-o fi cu banat !

Exact cum spuneati, de-a lungul timpului, am primit si eu destule complimente fiindca, trebuie sa va spun, lasind dracu’ modestia de gard, am fost cu adevarat o femeie frumoasa. Nu ca acu n-as avea farmecul meu, eheeei, dar, stiti cum e : tineretea adauga un spor de periculozitate !

Ideea unui blogulet personal, sincer, ma cam sperie, fiindca e, totusi, o mare necunoscuta. Nu stiu ce sa zic, o sa-l mai trag de limba pe vecinu’, sa vedem.

Ma bucur insa ca accesul la pravalia dvs. nu mai necesita pioleti si coarde. Desi, daca va spui, o sa rideti : cind eram pustoaica, am facut chiar si un pic de alpinism, prin Bucegi. Nu cine stie ce, trasee de-astea usurele, in jurul refugiului Costila : 4A, 4B... Cel mai tare a fost un 5A, din care am facut doar primele doua lungimi. Bineinteles, secunda, ca cine ma lasa pe mine cap de coarda ? Da’ m-as fi dus, la cita minte aveam in cap...

Asa incit, o sa fac, cu siguranta, un rapel pina la pravalie, pentru lubrifiantul cu pricina. Ca eu stiu ce spun, cu scirtiitul!  Nu provine de unde ziceti dvs., ca io am saltea Relaxa, (ca sa-ti satisfaci, cum zicea reclama) si-aia nu scirtiie neam !

Acu nu va contrazic cu tapiterul, daca-i om serios si de incredere, poate chiar mi-ar trebui unu, da' nu la ce va ginditi dumneavoastra. Vorba aia : nu stii de unde sare tapiteru ! (Eu am auzit de unu care sarea de pe sifonier: figura 67!) Oricum, mai tinem legatura !

Cu multa simpatie si multumiri,    Mimena Neacsu (pentru prieteni, madam Mimi !)

Drept la replica

In urma postarii textului meu, intitulat „A doua scufundare a flotei”, am primit pe adresa de mail demama.augustine.demama@yahoo.com urmatorul mesaj, pe care il public in virtutea dreptului la replica:

„Domnu Radescu,

Citesc deseori cu placere textele dumitale, uneori chiar imi place de mor. Si-atunci, le mai citesc de vreo citeva ori, ca io toata viata mea asa am fost: mi-a placut sa citesc si sa invat. De la scoala vietii, ca ailanta n-am avut noroc ca s-o fac, cu totu ca eram cit pe-aci (nu „cit pe ce”, cum zic majoritatea comentatorilor sportivi, care se iau ca oile unu dupa altu, in loc sa faca un mic efort si sa deschida DEX-ul, sa vaza cum e bine ) sa iau si bacaloriatul.

Nu mai zic ce placere am simtit cind m-am vazut si personaj aproape principal, in scrierile dumitale. Eram fleasca, ce mai … Ca-mi si venea s-o chem pe Vasileasca, o stii, aia de la 2, sa vina pe la mine sa-i arat cum se da Mimi, MADAM Mimi, pe internet, pe blogu lu barbosu de la 10. Cum ar veni adica, Mimi 2.0. Doar asa, s-o vad cum se vestejeste! Ca e o increzuta, si ea si fufa aia de la 4, a lu Popa, de nu-i ajungi cu prajina la nas, da’ ea proasta facuta ghemotoc. Adica cu draci! Amindoua, cum aud ca e una mai cu mot ca ele, cum s-ar sinucide, in direct, la DDT ala, de vrea sa iasa si el un pic presedinte, sa dea cu euroii in romani! 

Vezi bine ca le maninca pizma pe-amindoua, si las’ sa le roaza!

„Da’ cu ce lipici te dai, madam Mimi - zice pupaza -, de-ti pupa toti mina, din vorbe, ca mie, sa fie el al dracu’ daca mi-o zice unu’ altceva dacit buna ziua! Care se mai oboseste sa-mi zica ceva…”

„Pai ma dau, madam Vasileasco, - ii zic- ca io tin pasu’ cu ei: intru pe bloage si-i citesc, si bag la cap. Si omu’ care tine pasul si baga la cap, se vede dupe ochi, asculta la mine!”- ii raspund eu. Si-o vad cu ochii cum se ofileste! Si de ce se ofileste ea, de-aia infloresc io. Ca, am uitat sa va spui, io tocmai am atins virsta maturitatii. De-a doua oara. Prima oara nu mi-a fost deloc usor dar, stiti cum e: prima data e un pic mai greu, pina te inveti cum devine. Si-asa cum sint eu, matura, nu ma dau pe cinci pustoaice de-astea, de-si zic EMO. Or fi emotive, ce stiu eu?

Salutari si lu doamna Renata, care imi place de ea de nu mai pot. Ca si ea, cind le zice, parca-ti picura balsam pe rana. Nu, nu de-ala de rufe! Si daca poa sa-mi zica si mie unde-i farmacia ei, as veni si io dupa niste lubrifiant de-ala, ca mi-ar trebui si mie. Nu de altceva, da’ pe mine ma deranjeaza scirtiitul, ca nu pot sa ma concentrez si sa fiu atenta.

Asa ca, domn Augustine, adica vecine, ce s-o mai ocolesc, toate bune si frumoase! Intrebarea e: imi acordezi si mie un drept la replica?”

Da, madam Mimi, ti-l acordez cu placere!

duminică, 15 august 2010

A doua scufundare a flotei

Ajung acasa cu ultimele puteri. La cit am alergat azi, puteam prinde lotul olimpic. Ma rog, a 14-a rezerva, dar oricum …

Tot ce-mi doresc, as spune tot ce visez, acum, e o baie fierbinte. Dar fierbinte cu adevarat. De-aia in care racul devine comestibil in maxim 5 minute!

Cumplit!! Pe teava de apa calda vine un firicel nevolnic, numai bun sa-ti vina sa darimi guvernul. Sigur, una e sa-ti vina, alta e s-o si faci!

N-am alta solutie, las sa curga. Cit o dura, o dura!

Arunc de pe mine hainele transpirate si ramin in bermudele caraghioase pe care colegii mi le-au facut cadou, la misto, de ziua mea. Sint cu adevarat penibile, cu florile lor mari si viu colorate, dar sint foarte comode si practice.

Ma intind in pat, pentru doar citeva clipe.

……………

Ma trezesc cumplit de greu, in tiriitul disperat al soneriei, acompaniat de busituri de picioare in usa. Tisnesc, ca un resort, in picioare, si ma trezesc intr-o balta calie care nu-mi depaseste nivelul gleznei. Covorul tocmai se pregateste sa treaca in stare de flotatie. Ma napustesc, cu disperare, sa opresc apa la baie, apoi, cu aceeasi disperare, sa deschid usa de la intrare. In usa, madam Mimi, de la noua. Etajul, vreau sa zic …

Ramin incremenit. Madam Mimi pare a fi monumentul furiei oarbe, realizat de un plastician campion absolut al umorului negru!

Pantalonasii ei pescaresti, cu volanase generoase, asociati cu bigudiurile in dezordine, vreo 2-3 dintre ele amenintind chiar ca se vor sinucide in direct, aruncindu-se in cap, creioneaza un tablou ce-mi creaza, brusc, amenintarea cumplita a unui ris homeric.

Si, cum in situatia in care sint, imi pot permite orice altceva in afara de asta, ma straduiesc sa mimez chinurile unui stranut pe care nu reusesc sa-l eliberez.

Sesizez brusc ca tot un stranut de-asta o chinuie si pe madam Mimi: eu, in bermudele mele cu floricele viu colorate, incaltat cu un ciorap si doi papuci mustind de apa, cu ochii cirpiti de somn, unul pe jumatate iar altul pe trei sferturi, ii infatisez vecinei mele venite sa-mi ia gitul, un tablou de un comic absolut.

Si tot chinuindu-ne noi sa stranutam, sau sa nu, iata-ne izbucnind amindoi deodata, intr-un ris sanatos si descatusat, pe principiul binecunoscut ca „eu cind vreau sa rid, rid!”

Ne oprim din ris simultan, asa cum am si inceput, dar din motive foarte diferite. Fiindca, in timp ce la ea, risul asta era o forma de generozitate, la mine era o forma de nesimtire!

Caci, in timp ce eu n-o inundam prima oara, ea nu m-a inundat niciodata. Si, banuiesc, nici n-o s-o faca, atita timp cit va continua sa ploua de sus in jos!

- Ce-aveai, dom’ bloger, de te strimbai la mine, ai uitat sa-ti iei medicamentele? Vad ca ti-ai pus in gind sa scufunzi flota Romaniei in Groapa Sufrageriei! Ti-o fi  stranutat marinelul jucaus in nas!?

Simt, asa, en-passant, ca tonul ei nu e chiar atit de agresiv pe cit ar fi putut fi si, instinctiv, incerc sa-mi mobilizez amindoi neuronii pentru a gasi rapid o scuza, cit de cit rezonabila.

Noroc ca nu gasesc. Fiindca, surprinzator, scuza, mult mai buna decit orice as fi putut eu inventa vreodata, vine chiar de la madam Mimi:

- Ma suparam rau pe dumneata. Dar stiu c-ai venit tare obosit acasa …

Imi propun sa n-am nicio reactie, ca sa nu calc, iarasi, in strachini.

- Stiu c-ai fost la miting! Te-am vazut la televizor. Sa nu-ndraznesti sa ma contrazici, ca te-am si inregistrat! Am dovada!

- Da’ ce, madam Mimi, ti-ai luat video?

Se uita la mine cu mila.

- Ce video, dom’le? Vremurile alea s-au dus de mult. Mi-am pus un TV Tuner, de-ala … Inregistrez tot ce vrea muschii mei, direct pe hard!

Simt, nelamurit, ca mi se lungeste fata, si-mi jur, in minte, ca nu mai scot o vorba decit in prezenta unui avocat!

- Te-am inregistrat – zice ea, coborind misterios nivelul sonorului, si-am chemat-o pe Vasileasca, de la doi, sa-i arat! Uite, madam Vasilescu, zic, uite ce vecini avem!

- Ce vecini, ca nu cunosc pa niciunu'  da p-aci!

- Cum, nu-l vezi pe domnu’ Augustin, barbosul ala care sta deasupra mea?

Cind a auzit ca stai deasupra mea, s-a schimbat la fata. Da’ si eu am zis asa, de-a dracu’! S-o vad cum se ofileste! Ca daca face ea, e omenesc. Daca face alta, e imoral!

Am vrut eu sa-i zic asa, de la obraz, chestia asta! Dar n-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine!

sâmbătă, 14 august 2010

Zvon

Umbla vorba, prin tirg, ca zilele (politice) ale lui boc sint numarate. Cica Basescu i-ar fi spus o vorba, codificata: "Emile, esti cel mai bun!" Dupa cum stim cu totii, asta inseamna, in limbaj marinaresc, mazilire!

sâmbătă, 7 august 2010

Un pic de aritmetica …

Fiindca se tot spun tot felul de nazdravanii despre niste cresteri salariale anul viitor (oare citi mai sint in stare sa creada?), vreau sa atrag atentia asupra unei mici capcane pe care aritmetica o poate intinde unuia mai putin atent la niste „amanunte”.

Daca salariul cuiva scade cu, sa zicem, 25% iar, dupa un timp, noul salariu este majorat tot cu 25%, respectivul nu va mai ajunge la salariul initial. Iata un exemplu:

Cineva care are 16 milioane pe luna, dupa o reducere de 25% va ajunge la 12 milioane.

Daca la acest salariu se va aplica, ulterior, o crestere tot de 25%, salariul va deveni 15 milioane. 

Spun asta pentru ca am auzit jurnalisti care, incintati de perspectiva, oferita de boc, a unei cresteri salariale de 10%, au concluzionat ca salariatii ramin oricum in pierdere cu 15%. Ceea ce nu-i adevarat! Pierderea e mai mare!

vineri, 6 august 2010

O veste proasta


Umbla zvonul, prin tirg, ca Basescu a facut BUF  si i-a intrat un bat undeva.

Vestea proasta este ca nu e vorba, cum s-ar parea, de o veste buna!

marți, 3 august 2010

Prosti, da’ multi? Multi, da citi?

Intru in bloc cu teama ca o anumita tablita atirnata de usa liftului o sa-mi dea, iarasi, frisoane. S-a-ntimplat cam des, in ultima vreme.

Dar nu, de usa liftului nu e atirnata nicio tablita, ci doar madam Mimi, de la noua. Etajul, cum v-am mai zis!

Rasuflu usurat. Pe madam Mimi nu scrie nimic, cel putin pe partea asta, dinspre mine. O salut cu toata deferenta necesara. Imi raspunde cu o privire care ma scaneaza de sus pina jos (foarte jos) si invers, incercind sa afle de unde vin, de ce la ora asta si toate celelalte „de ce”-uri. Nemultumita de rezultat (madam Mimi nu-i niciodata multumita de rezultat!), imi raspunde pufnind:

- Sa traiesti, domnu’ bloger!

Asa pronunta ea bloger intotdeauna, cu un singur „g”!

In sfirsit, vine si liftul. Ne urcam.

Astept aproape emotionat sa vad pe ce buton va apasa madam Mimi.

Niciodata, dar niciodata, atunci cind mergi cu liftul cu madam Mimi, nu vei apuca sa apesi tu pe buton. Are o placere nebuna sa faca ea asta. Poate ca, pur si simplu, ii place sa apese pe butoane. Sau poate ca asta ii da sentimentul ca ea este cea care detine controlul.

Cind urcam impreuna, ea apasa la noua, unde sta ea, daca o chinuie din nou nenorocita aia de guta si n-are chef de vorba, sau la zece, unde stau eu, daca e in plina forma sau situatia politica, interna sau internationala, a devenit, din nou, exploziva. Si, trebuie sa va spun, madam Mimi e un analist redutabil, un fel de Radu Tudor in fusta! Ma rog, un pic mai copt ...

Apasa la zece ...

- Lasa, cobor eu un etaj! Mai facem economie – incearca ea sa explice.

N-am inteles niciodata care e economia, dar o las in pace. O sti ea ceva …

Liftul se urneste cu un geamat de pensionar pe care-l dor salele.

- Daca l-ar auzi Basescu, l-ar trece si pe asta la categoria „cancerul societatii romanesti”!- zic eu, asa, ca sa fac un pic de conversatie.

- Lui ii convine, ca el urca cu girofarul. Si cu mogulii, aia buni!-   zice madam Mimi, cu obida.

- Mai da-l in … zic eu, si ma opresc, lasindu-i ei placerea de a alege destinatia. La lift ma refeream, vezi bine!

- Da, dom’le, dar ei l-au votat, iar noi suferim. Asta-i treaba?

Nu, ea nu se referea la lift.

- Ce sa-i faci, madam Mimi? Prosti, da’ multi!

Ma priveste cu compatimire, aproape cu jale.

- Ce-ai zice daca ai afla ca principala categorie a votantilor lui e alta?

Fac ochii cit cepele. Ii privesc ridurile neindeminatic ascunse de un fard prost si ma gindesc ca poate e un fel de von Daniken in varianta feminina.

- Gindeste putin, dom’ bloger! – continua ea. Sint oameni pentru care nici macar nu conteaza cine e presedinte. Nici prim-ministru. Pentru ei n-are nicio importanta ca e sau nu democratie. Ca presa e libera sau, dimpotriva, i se baga pumnul in gura. Sint oamenii care nu-si bat capul, dar absolut deloc, cu asemenea notiuni. Sau motiuni. Pentru ca ei, oricum, se descurca. Pe undeva, pe la limita legii. Un pic dincoace. Un pic dincolo. Un pic mai mult … O invirteala, un smen, o smecherie, ceva … Pe scurt, pe principiul „sa-i prostim pe prosti”!

Oamenii astia au si ei drept de vot, si e normal sa fie asa. Dar, dupa ce criterii isi aleg ei presedintele?

In general, oamenii prefera sa fie condusi de unul de-al lor! Iar Basescu si-a facut singur portretul robot: cu scoala, cu fetitele, cu spritul, cu filosofii …

Ia gindeste-te, cu ce s-a facut remarcat Basescu, pina acum? Hai, Watson, ca-i elementar ...

- Cu tepele! – raspund eu, fericit ca mai am ocazia sa scot o vorba inainte de a ajunge la etajul 322

- Bravo, dom’le. Asa-i! Si-atunci, care e concluzia acestor oameni? „E tepar, e jmecher, e …de-al nostru!

Acu', mai ramine sa te intreb, cam citi de-astia crezi ca sint in Romania?

N-apuc sa-i raspund. O bufnitura surda ne da de veste ca s-a terminat casa liftului. Terasa insa a rezistat inca o data!

Mina lu’ madam Mimi se ridica amenintator spre butoane (era sa zic tastatura). „Doamne, doar n-o sa apese la parter!” – gindesc. Ma si vad dindu-ma cu liftul in compania unei doamne si iesindu-mi vorbe prin tot tirgul. Eu, un om aproape serios!

- Am ajuns, madam Mimi, - incerc, timid.

Renunta, cu regret marcat, la butoane si smulge, cu un gest hotarit, usa liftului.

Iesim. Din capul scarilor, inainte de a cobori la noua, madam Mimi ma someaza:

- Sa te gindesti si sa-mi raspunzi! Chiar si pe blog. Ca stii ca sint cu ochii pe dumneata, ca pe butelie.

........

Pai nu stiu raspunsul, madam Mimi! De unde sa-l stiu? Dar ma tem ca-s tare multi! Prea multi!